vineri, 17 mai 2013

27 de ani sau...inceputul eternitatii

Ieri am implinit 27 de ani. Am observat ca, de cand am trecut de varsta de 20 de ani, de ziua mea sunt si un pic melancolica. Mi se pare ca timpul a inceput sa treaca prea repede. Parca il si vad asa cum se scurge cu repeziciune asemenea apei in gaurile de scurgere de la ghiuveta. Daca as putea, as face ca MATEI,:
as baga degetelele in scurgere ca sa opresc apa sa mai curga asa repede. Dar nu pot. Insa pot face altceva.

Ca tot am adus vorba de Matei, trebuie sa ii atribui un mare merit, si anume acela ca m-a invatat, acum la 27 de ani, sa privesc viata si timpul din alta perspectiva. Din perspectia eternitatii.

Iar din aceasta perspectiva nu ma mai preocupa atat trecerea timpului ci lucrurile pe care eu in parteneriat cu el, cu timpul, le lasam in urma noastra. Imi dau seama, cand il privesc pe baietelul meu, ca o parte din mine, va trai vesnic.

Dragostea mea, pasiunea mea, felul meu de a gandi, a privi si a rezolva lucrurile, vor fi date mai departe ca o stafeta, din generatie in generatie, mult timp dupa ce eu nu voi mai fii. Si trebuie sa recunosc ca perspectiva asta, pe cat ma face de fericita pe atat de mult ma cutremura. Imi dau seama ca am datoria sa prelucrez si sa finisez cat pot de bine aceasta "stafeta", astfel incat sa nu impovarez generatiile viitoare din sangele meu cu frici, obiceiuri si comportamente care sa le faca viata grea lor sau semenilor lor.

L-am auzit intr-un interviu pe Warren Buffet cum le spunea unor studenti ca fiecare dintre ei are puterea de a schimba lumea. Si cel mai la indemana si mai sigur mod pentru a face acest lucru este prin felul in care isi cresc si isi educa copiii. Am fost surprinsa ca un personaj ca Warren Buffet, in loc le expuna nu stiu ce strategie complexa le-a dat acest model atat de natural de a schimba lumea.

Si o alta figura marcanta, cel putin pentru romani, Regele Mihai, a spus la un moment dat intr-un discurs faptul ca " tara noastra nu este o mostenire de la parinti, ci este un imprumut de la copii".

Asadar, oricat de mult ne-ar presa timpul, eu sunt de parere ca ar trebui sa ne grabim incet atunci cand e vorba de copiii nostri si educatia lor. Pentru ca in ei sadim semintele vesniciei noastre.

Eu imi doresc sa imi traiesc vesnicia in modul cel mai fericit, mai frumos si mai onorabil posibil. Asa ca ma voi stradui sa le ofer copiilor mei o copilarie si o educatie in ton cu aceasta aspiratie.

Sa traiti bine si vesnic !




marți, 14 mai 2013

De ce merita sa mergem la Lidl 2

O sa fiu scurta de data aceasta si o sa scriu cu liniuta :

1. Au bagat si rosii cherry ecologice. M-am bucurat foarte tare pentru ca Matei are varsta la care a primit verde la rosii crude. Asa ca i-am luat o caserola de 400 de grame, i-am pastrat cateva ca sa I le dau zilele astea crude, asa cate putin in fiecare zi. Iar cu o parte din ele i-am facu lui o tocanita de legume. Am mancat si eu cateva rosioare si se vede diferenta. Sunt extrem de gustoase.

2. Am descoperit ca au si iaurt ecologic. Asta este inca un mare plus, avand in vedere ca este si putin mai ieftin dect celelalte sortimente de iaurt Bio ce se gasesc pe piata. Dar acum imi dau seama ca nu m-am uitat daca acest iaurt are si el adaugate bacterile lactice "prietenoase" . O sa ma uit data viitoare ca acum nu mai am niciun iaurt de la Lidl. Vezi si Iaurtul pentru bebelusi.

3. Au somon salbatic congelat. De mult timp caut un somon salbatic congelat de incredere si nu am gasit in marile lanturi de Hipermarket. Dar surpriza, il gasesc la Lidl fara sa vreau. Tot pentru Matei am vrut in mod special somonul salbatic. La fe ca si puii, si pestii din crescatorii este posibil sa fie hraniti cu fainuri de provenienta indoielnica si cu hormoni.

4. Aceasta e placerea mea vinovata si o mentionez pentru ca imi e pofta.Inghetata de ciocolata de la Noblissima. Mi se pare cea mai buna inghetata de ciocolata de pe piata tinand cont nu doar de parerea mea subiectiva dar si de un raport obiectiv - calitate (ingrediente) / pret.

Avand in vedere ca ii laud atat cred ca ar trebui sa faca cinste cu o inghetata :)).

sâmbătă, 11 mai 2013

Eu pot, tu poti, el/ ea poate

Traim in niste vremuri dificile , cand muncim mult iar rasplata muncii nu e aproape niciodata pe masura eforturilor si a asteptarilor.
Cu alte cuvinte nu avem atat de multi bani pe cat am avea nevoie sau ne-am dori. Asa ca e greu sa te mai gandesti sa mai dai si la altii din banii tai. Dar cu toate astea eu cred ca daca am sta un pic si ne-am uita in jurul nostru, am ajunge la concluzia ca o parte din banii nostri, munciti din greu, au luat un drum gresit. Adica au fost cheltuiti sub impulsul unei stari sau al unor emotii si s-au dus pe apa sambetei, sau daca imi permiteti o exprimare mai dura, i-am cheltuit fara cap.

Stau si ma intreb de cand o oja care sare de pe unghie la primul pahar spalat , un fard pe care il stergi la sfarsit de zi, o rochie pe care o porti o singura data sau o jucarie scumpa pe care copilul tau o ignora cu desavarsire, au ajuns sa fie mai importante decat o viata de om.

O sa ziceti ca asa ceva nu o sa se intample niciodata.
Si totusi se intampla. Ne planificam veniturile pentru astfel de cheltuieli, oja, farduri, jucarii etc dar niciodata pentru a ajuta un om.

Recunosc ca asa faceam si eu, pana anul trecut cand, mi-am dat seama ca mie imi aduce multa fericire sa-i ajut pe ceilalti. Si atunci m-am gandit ca trebuie sa fac acest lucru oarecum planificat, daca vreau sa-l fac bine si nu la plesneala. Si asa am ajuns sa-mi stabilesc un buget anual pentru donatii. Da stiu, e ceva ciudat si pare si complicat in acelasi timp. De ce nu dau pur si simplu unui cersetor pe strada un leu pe saptamana si am scapat de o grija?

Pai o sa va spun si de ce nu fac asa. Pentru ca ajutand un cersetor, fie el chiar si cu un handicap sau o boala adevarate, risc sa nu fac altceva decat sa incurajez mafia cersitului sa se dezvolte, si sa contribui la ridicarea "imperiilor" unor oameni de nimic.

Asa ca am hotarat sa nu mai dau niciun ban pe strada, dar in schimmb anual sa am in vedere faptul ca, am o suma, anul acesta este de 300 de lei, pe care atunci cand se iveste un caz in care cred, sa o directionez, in intregime sau partial catre acel caz. Macar in felul acesta stiu sigur ca ajut cel putin un om iar ajutorul meu e semnificativ. Anul trecut banii au ajuns la cazul unei fetite. Era fiica nasilor unei foste colege de serviciu si avea nevoie de o operatie in strainatate. Am aflat ulterior ca fetita este bine sanatoasa si am avut o satisfactie enorma ca am contribuit si eu la un asa miracol.


Anul acesta banii au ajuns la sotul unei colege de serviciu, deasemenea grav bolnav.Si despre el am vesti destul de bune desi nu a terminat inca tratamentul.

Insa chiar daca am cheltuit deja bugetul de donatii pentru anul acesta, imi este imposibil sa nu ajut si acest baietel.

http://danielpirvu.ro/wordpress/?page_id=147

Este baietelul unei prietene din liceu si este de o seama cu Matei. Tin minte si acum ca dupa nastere am vorbi cu Stela sa ne vedem in parc cu copiii. Si chiar ma gandeam la ea zilele astea, pentru ca azi sa aflu ce tragedie traieste ea impreuna cu familia ei. Cum as putea sa nu o ajut doar pentru ca mi s-a terminat "bugetul" de donatii pe anul acesta.

Asa ca am inceput sa fac niste calcule simple si sa imi recalculez bugetul pentru luna in curs. Este ziua mea pe 16 si i-am zis deja sotului meu ca anul acesta nu vreu cadou, vreau echivalentul in bani pentru ca imi doream sa imi iau ceva anume. Acum cu jumatate din ei vreau sa-l ajut pe Daniel. Iar pe 19 avem un botez la care vom merge si am hotarat ca in loc sa merg la coafor, sa imi aranjez parulsingura acasa. Asa mai economisesc vro 50 de lei pe care pot sa ii daruiesc lui Daniel.

De asemenea am lua din mica pusculita a lui Matei 100 de lei si am pus in locul lor un biletel pe care am scris asa:
" 100 de lei , daruiti lui Daniel Parvu, un baietel bolnav care avea nevoie de ajutorul tau".

Imi place sa cred ca baietelul meu, cand va fi la varsta la care va intelege aceste lucruri, va fi fericit ca a putut ajuta si el.

Astfel am strans 300 de lei pe care ii voi darui lui Daniel cu toata dragostea si cu speranta ca intr-o zi el si baietelul meu se vor intrece impreuna cu bicicletele in parc.

Acesta e exemplul meu, dar exista nenumarate astfel de posibile calcule. Spre exemplu daca as fi fumatoare, oricat de greu mi-ar fi, as renunta la tigari o saptamana iar cu cei aproximativ 100 de lei economisiti as salva acest baietel. Va dati seama ca ar fi nevoie doar de 5000 de fumatori capabili de acest gest pentru ca viata lui Daniel sa fie salvata?


Sper ca v-am convins cu aceste vorbe si aceste calcule, ca sa ajutati nu inseama neaparat sa renuntati voi definitiv la ceva, ci inseamana sa fii putin creativ cu bugetul tau, sa recalculezi si in final sa imparti cu inima deschisa ceea ce ai. Nu trebuie sa asteptati mult recompensa, vine garantat. Chiar pe lumea asta. Ce se intampla pe cealalta ...ma depaseste.

sâmbătă, 4 mai 2013

Avantaje si dezavantaje nastere Maternitatea Giulesti ( Panait Sarbu)


Vezi aici si articolul Despre sectia neonatologie maternitatea Giulesti

Intrucat am vazut ca postul despre bagajul necesar la nastere in Maternitatea Giulesti v-a fost de ajutor m-am gandit sa va mai impartasesc si alte detalii pe care eu le consider importante. Adica eu as fi vrut sa le fi stiut dinainte.

Asadar ce trebuie sa stiti neapara este ca la maternitatea Giulesti copiii sunt tinuti separat de mame. Iar daca tu nu te duci sa-ti vezi si sa-ti alaptezi copilul ai sanse sa-l vezi abia cand pleci acasa. Naspa!!!

Dar poate sa fie si un avantaj. Ganditi-va ca in cazul in care nu va simtiti bine sau sunteti obosita dupa un travaliu prea lung si dureros, veti avea nevoie de odihna ca sa va puneti pe picioare pentru primele zile petrecute cu micutul acasa. Iar stand in acelasi salon cu copilul este posibil sa nu reusiti sa va odihniti. Mai ales daca sunteti intr-un salon obisnuit si nu intr-o rezerva. Caci acolo nu o sa va oboseasca doar propriul copil ci si copilasii colegelor din salon, care pot plange foarte insistent chiar dupa ce voi abia v-ati linistit micutul. Si nu prea poti face multe in cazul acesta.

Alt lucru important de stiut este faptul ca programul de vizita/alaptat al copiilor este unul stabilit de spital. Nu te cheama nimeni sa alaptezi copilul atunci cand acesta cere ( evident plange ) ci te duci la alaptat doar atunci cand este in program. Adica la fiecare 3 ore incepand cu ora 6 dimineta. Si sesiunea de alaptat dureaza 30 de minute fix.

Acest aspect este clar un dezavantaj. Caci copilului nu ii este foame dupa programul lor. Iar daca incepe sa planga asistentele nu-l vor lasa sa urle ci il vor hrani cu lapte praf. Iar tu cand te duci la alaptat este posibil sa nu ai decat satisfactia de a-ti privi odorul cum doarme dus, evident satul. Si n-ar fi chiar asa o drama dar de aici pot aparea mari probleme cu alaptatul pe care eu le-am si avut de fapt, dar despre care voi scrie un post special.

Sa va povestesc cam cum s-au petrecut lucrurile la mine, la nastere naturala. Am nascut la 13:30 . La ora 16 am ajuns in salon si desi imi doream enorm sa merg sa-mi vad copilul, intrucat eram foarte slabita si ma simteam rau, am fost sa-mi vad copilul abia a doua zi la 6 dimineata. Mi-a fost greu sa astept atat dar pe picioarele mele nu as fi putut sa ajung pana la sala de nou nascuti si desi o asistenta mi-a zis ca o sa ma duca o infirmiera cu caruciorul acest lucru nu s-a intamplat.

Asa ca orice alegere ati face incercati sa fiti in cunostinta de cauza, pentru ca la fata locului nu se mai pot schimba prea multe.

Va doresc o experienta minunata a nasterii, fara complicatii, probleme sau traume fizice sau psihice.

Vezi si post-ul despre Ce e bine sa mananci dupa o nastere naturala si de ce ?